25 iun Pavel Susara: Un geometru fantast
(…) Alexandru Chira pare mai degraba un savant utopic, un captiv al reveriilor de laborator, distanta sa de natura concreta a lucrurilor si a lumii, in general fiind aproape imposibil de evaluat cu mijloace conventionale. (…)
(…) Fara a fi un comentator al teluricului in sensul strict, pictorul este un hermeneut al pamantului in sens larg. Proiectiile sale geometrice, cautarea obstinanta a spatiilor pure in care ordinea se intalneste cu memoria unor voulptati reprimate si trairea permanenta in proximitatea unui anumit presentiment magic il plaseaza pe Chira intr-o perspectiva agrariana sui-generis. (…)
(…) Chira are intotdeauna solutii plastice ultimative, el nu negociaza niciodata cu surse exterioare sau cu repere preexistente, iar enunturile lui dobandesc puterea de impact a axiomei. Descoperind geometria, elementele ei grafice primare (punctul si linia) sau formele sale de baza (cercul, patratul, triunghiul), pictorul a descoperit simultan si infinita capacitate a acestora de a se agrega, de a se disocia, de a intra in ansambluri halucinante ori de a se izola pana la cea mai inalta cota a austeritatii.
Aceasta permanenta autosupunere la incercare, pasii precauti pe un spatiu impanzit de capcane, precum si voluptatea continua a riscului pe un camp arid, i-au oferit lui Chira seturile de raspunsuri si solutiile de supravietuire. Incetul cu incetul el a depasit starea de autarhie a tabloului, a iesit din captivitatea obiectului definit si s-a instalat confortabil in idea proiectului infinit, a unei virtualitati eterne care se naste si se hraneste tocmai din episoadele concretizate in imagine. Contrar traseului consacrat al creatiei, care se exprima prin intervalul dintre proiect si lucrarea finita; Chira sugereaza ca fiecare lucrare finita nu este decat o noua provocare a unui proiect insatiabil si mereu mai indepartat. Din aceasta pricina lucrarile par a-si ignora natura lor individualizatoare si identitatea inconfundabila pentru a se inscrie intr-o epica fara sfarsit ca simple verbe, substantive, adjective, interjectii si semne de punctuatie. Ceea ce la alti artisti ar trece drept expozitie alcatuita din lucrari cu un sens propriu si cu un statut bine definit, la Chira devine o lucrare unica alcatuita din nenumarate episoade care isi sacrifica existenta proprie si se topesc neconditionat in ansamblu. (…)
(…) Pierzandu-si fara crispare identitatea, aceste lucrari isi pierd cu seninatate si genul. Doar cu totul intamplator si din cauza unei grave carente de imaginatie lexicala inca le mai numim tablouri sau lucrari de pictura. Pentru ca, in fapt, ele transgreseaza genurile, incalca teritorii vecine sau isi inventeaza altele noi, mimeaza structuri deja inventariate sau palpeaza realitati nesemnalate inca. Panza, sasiul si rama, cuiele si toate celelalte ingrediente binecunoscute sunt aici doar simple argumente ale unei neputinte ontologice. Chira nu le foloseste in nici un caz pentru ca ar sluji cumva la exprimarea si la definirea proiectului sau, ci, pur si simplu, din disperarea de a nu putea modela eterul, colora bolta, contorsiona lumina si de a-i fi peste puteri sa-i dezvaluie vegetatiei impecabila geometrie care zace dincolo de aparenta ei spontaneitate. Daca in relatia sa cu pamantul, Alexandru Chira are viziunea unui inginer utopic de cadastru, in relatia cu lumea in ansamblul ei artistul e un fantast abstract care pune sub umbrela aceluiasi semn tot ce misca dincolo de aparentele vizibilului. Prin viziunea geometrica el mantuie amorful din jur, prin invocatia magica dizloca stereotipiile pozitiviste, prin reverie cromatica vindeca griul tern in care privirea tinde sa se innamoleasca. Si in acest sens, demonstratia lui in cadrul acestui proiect constituie o adevarata profesiune de credinta. Sondind in propria sa istorie, pictorul indica perfect sensul unei continue cautari a formei optime de exprimare, decanteaza atitudini morale si dezvaluie natura unei gindiri care, sub aparenta seninatatii, ascunde o incurabila stare conflictuala. In fata dezordinii generale, geometria lui Chira este o promisiune, un avertisment si o forma particulara de terapie.
Romania literara nr. 5 din 9 Februarie 2007