...acel spatiu privilegiat al creatiei, bine delimitat ca geometrie si clar definit ca scop – scopul fiind creatia, iar al creatiei, descoperirea continua.
Pesimismul subsemnatului din editorialele precedente a fost scurtcircuitat. Avem un nou presedinte, o noutate absolut nouă, care a promis, în numele siglei „DA”, că, da, s-a terminat cu tranzitia.
Paradoxul tranzitiei consta in faptul ca, desi nu se mai sfarseste, suntem incontinuu in criza de timp: tot mai multi sunt convinsi ca tranzitia nu este doar un anotimp, ci Marea Pierdere de Timp. (Ma
Tranzitia noastra socio-politica isi are echivalentul in arta in miscarea brownian-abulica ce poarta numele eufemistic de postmodernism, sau pur si simplu in celebrul „vid de putere” – cel dintai eufe
Daca nu este ipocrit sau impostor, artistul este o categorie aparte a purtatorilor de cuvant, de logos universal personalizat si, spre deosebire de omul de stiinta, pentru el a descoperi sau a inventa
Incercare grea, plina de meandre, de capcane, in care Chira isi convoaca memoria copilariei ca tarim al adevarurilor genuine, al elanurilor necenzurate, cind copilul animat de utopice porniri a incercat sa zboare precum altadata miticul Icar.
Artistul este cel ce aseaza fata in fata realul si oglinda, cuprinzand in imagine intregul. Intregul a carui jumatate prima e realitatea, iar jumatatea secunda – el insusi.
Dialectica acestor poeme, acestor picturi-poeme, e dincolo de simpla rasturnare simetrica – poeme de vazut, tablouri de citit – care a constituit emblema multor eforturi contemporane.
Chira are intotdeauna solutii plastice ultimative, el nu negociaza niciodata cu surse exterioare sau cu repere preexistente, iar enunturile lui dobandesc puterea de impact a axiomei.
Ii invitam pe cei dornici de clipe de suspendare a timpului, pe amatorii de meditatie si "zburataceala ideilor" sa dea o fuga la Tauseni pentru a se lasa prinsi in "jocul ielelor" propus de Alexandru Chira.
Daca omphalos-ul puiului de om reprezinta legatura fireasca, primordiala cu mama, de ce sa nu ne inchipuim atunci ca fontanela vortex- ul, „ochiul din crestet“ (din moalele capului) ar fi centrul de unde a fost rupt si innodat cordonul ombilical care ne leaga in chip de axis mundi sau vortex ascensi
Revenind la notele lui Alexandru Chira despre simetrie, constatam ca, pentru el, suprafata panzei, ca oglinda miraculoasa, este loc al unei medieri intre reprezentarile noastre comune despre lume (ca obiecte sau fantasme) si replica lor sublimata, purificata, situata dincolo de planul de simetrie al
Alexandru Chira nu s-a intors acasa ca un civilizator, ca un pedagog pregatit sa porneasca o alfabetizare, ci ca un agent al memoriei si ca un factor de resuscitare a unor mentalitati arhaice.